Versuri,versuri,versuri...Si niste versuri albe,colorate sau nu.

Cromatica.

Tu incercai sa-mi descrii cromatica din jur,
dar nu te vedeai pe tine...
Cat de incolora,cat de pala esti acum-
ma priveai ca pe un amalgam de nuante
uneori terne,alteori pastelate...
depindeam de starea de spirit
a unui pictor plictisit,ce incearca sa iasa
din banalul si monotonul unei zile de toamna
cand totul se regaseste intr-o paleta de culori
calda...si atat!
Tu,incercai sa-mi descrii cromatica din jur,
dar nu te vedeai pe tine...
tu,erai cum vroiai tu,tu erai propriul tau pictor
eu?ma uitam cum te schimbai,ascultam soaptele
gri ale vantului...
priveam albastrul unui cer senin,sorbeam din priviri
un rosu aprins,ce curgea din "corpul fara suflet"
al unei acuarele terminate,priveam in
culori,si tot in culori gandeam...In fiecare
lucru,gaseam o nuanta,imi amintea de tine,pe vremuri
cand straluceai a viu ca un tablou
de primavara,dar acum?...
Acum te-ai innecat in niste false culori, MONOCROM

Am zis bine,o doamna straina...

O rima printr-un vers.

 I

Am stat dupa cele 5 minute,
care par o infinitate din prisma ta...
Te-am asteptat in parcul dezolant
pustiu,rece si bantuit
de dragostea ce ti-o purtam mai devreme,
acum 5 minute....Si 5 minute s-au facut...
N-ai mai venit,m-ai lasat de izbeliste
sa ma contopesc cu singuratatea
sa devin o stafie a societatii contemporane
fara suflet,fara sentimente,fara nimic altceva
decat o foaie,un creion...si un vis de scris.
M-ai lasat sa fiu o rima,printr-un vers.

 II

Am revenit in odaia mea,pustie si nestiuta,
si m-am uitat la corpul inert de pe covor...
...o doamna straina si ciudata...
Pe pardesiul ei prafuit dar parca nou,
scria minuscul,ferit de ochii lumii "dragoste"...
Am zis bine,o doamna straina...
M-ai lasat sa fiu o rima,printr-un vers.

 III

Ma pun in pat,ca sa uit,ma deconectez,
uit de canoanele lui Cronos,intru in lumea viselor...
Acolo te aud cum imi soptesti:
"Trec zile si nopti,
Cu gandul la tine...
Trec lacrimi purtate
Pe chipuri straine.
Traiesc in teroare
Pierduta-n uitare,
Purtata de vant...
Dar tot...asteptand"
Pana si in vis,aceeasi doamna,zace...
pe un covor de catifea,si imi aminteste
ceea ce sunt,o rima printr-un vers...

 IV

5 minute,atat am dormit...parca un blestem...
Cu care ma amagesti din ce in ce mai mult,
si ma faci sa ma intreb daca traiesc
sau visez in momentele astea...
Si imi dau seama,ma resemnez...
Doamna zacanda de pe podea,esti tu iubito,
intinsa pe harpa cea muta,pe care ai cazut
in transa,in nimic,in vid
si m-ai lasat
o rima printr-un vers.

Intrebare

Ok,am inteles...Nu citim ca avem altceva de facut,mergem la club,suntem la ore,stam pe mess,vorbim la telefon WHATEVER...Dar si atunci cand NU facem toate aceste lucruri...Dimineata daca se taie curentu,decat sa stau sa ma uit pe tavan de ce nu iau o carte in mana sa citesc?Pai...cititul e pentru fraieri,pentru tocilari,pentru..-Calm...

Nu inteleg care-i faza.E o rusine sa citesti in zilele noastre?E o rusine sa-ti creezi o cultura generala?E o rusine ca atunci cand deschizi gura sa nu scoti numai ABERATII ? Pai in cazul asta,prefer sa ma fac de ras decat sa raman in intuneric(pentru a nu folosi alt cuvant mai dragut)

Si nu,nu am vrut sa deranjez pe nimeni personal cu acest articol,doar ca...Fratilor,puneti mana pe o carte(nu de joc) si CITITI for fucks sake...N-o faceti pentru mine...si apropo de asta...

Vreau si eu niste recomandari va rog frumos,aveti adresa de e-mail pe undeva prin blog,multumesc.

Welcome back,my dear Blog.Niste(defapt una singura) incercari...de proza?

 Stand intins pe al meu pat mortuar,cu genele incalcite.Un amalgam de sentimente,de trairi,de vise continua sa-mi vina in cap.Adorm,intru intr-o transa. Deodata ma trezesc in vid,ma uit in jur,bezna...Astept cateva secunde,parca incep sa-i aud vocea,da,da!Ea e!!Sigur e ea!

A doua secunda ma vad pe o plaja,singur,inconjurat de nisip auriu ce se face argintiu la fiecare mangaiere blanda a razelor lunii. Te vad intinsa la malul marii.Imi arunci o privire,imediat inteleg a ta dulce chemare.Vin,ma intind langa tine.Stam imbratisati! Imi soptesti ceva la ureche,dar nu pot percepe mesajul,simturile mele incalcite deslusesc o limba antica. E ceva divin,brusc,imi iei mana si ti-o pui pe fata.Ma ridic,cu sufletul inghetat.Aveai fata alba,rece ca gheata! Ma uit la tine cateva secunde si raman impietrit cand iti vad chipul.Ochii negrii,buzele rosi si parul lung si negru.

Intr-o secunda te ridici,incep sa alerg speriat de ceea ce v-a urma.Raman impietrit la intersectia privirii mele cu luna.Apari brusc in spatele meu si imi rostesti ceva intr-o limba mai deslusibila "Vreau sa fiu cu tine pe vecie,iubitule!".Ai tai colti incepi sa-i infigi in gatul meu,a doua secunda simt toata vlaga scurgandu-se din al meu corp.Cad in vid din nou. Am realizat,iubeam o creatura mitica,si totusi,o iubeam!..Era doar un iubitor de sange,era un…

Dupa ultimele cuvinte ma trezesc din nou in patul meu macabru,iau poza ei de langa pat si soptesc din nou"Si totusi,o iubesc!".Iau poza in maini si o privesc fix,parca aceea imagine difuza incerca sa vorbeasca cu mine!Fixez centrul pozei cu privirea,peste cateva secunde se face alba!..A fost doar un vis?Nu se poate,imi amintesc cate ceva despre ea:Fata ei fina dar plina de apatie,parul ei lung si negru,ochii ei negri,luciosi dar parca vesnic insangerati.

Privesc ceasornicul prafuit din coltul camerei,este ora zece.Ma ridic molatic din pat,ma duc pana la fereastra sa vad ce e afara.Cum am crezut,nimic.Doi-trei ftizici plimbandu-se prin ploaie,si cateva frunze moarte “plutind” prin aer.Este toamna,anotimp diafan si efemer cand totul isi schimba culoarea si moare.Raman cateva secunde la geam,parca un anumit peisaj ma distrage din orice as vrea sa fac.Se poate vedea malul marii,inducandu-mi iar o stare de apatie.Dupa cateva momente de visare ma departez de fereastra si incep sa ma gandesc din nou la muza viselor mele.

Ma imbrac imediat si ies afara incercand sa ma calmez…Nu observ nimic special insa gandurile mele ma conduc la un peisaj sinistru:Cimitirul!Incerc sa ma deconectez de la starea mea dezolanta asezandu-ma pe o banca aproape ruginita dintr-un parc.Incerc sa ma calmez privind un peisaj simplu de natura.Din pacate tot ce vad este mort.Frunzele aramii ale copacilor formeaza un covor sumbru pe asfaltul din parc.Copacii dezbracati de frunze formau si eu un peisaj dezolant.La un moment dat ma loveste ceva peste mana.Era un ziar,imediat un articol imi captat atentia:”Aseara s-au constatat trei decese in noul cartier din oras.Se presupune ca autorul crimelor a fost o femeie.Trasaturile observate de martori au fost:Fata alba,ochii negri,buzele de un rosu aprins si parul lung si negru.Se ofera o recompense pentru cel ce o gaseste.”….Arunc ziarul din mana,ezit cateva secunde si iar ma gandesc la acel vis straniu.Incerc sa o vad din nou cu ochii mintii,incerc sa-i vad din nou mersul elegant si totusi plin de sfiala.Oare de ce mi se pare atat de cunoscuta aceasta femeie?Incerc sa ma uit in trecutul meu dar totul este negru,ce se intampla cu mine?Nu-mi pot aminti nimic de la acel vis.

Imi dau seama ca azi nu am mancat nimic si era posibil sa delirez.Scotocesc prin buzunare si gasesc douazeci de centi.Ma hotaresc sa ma duc si sa-mi iau ceva de mancare.Ajung la primul magazine,intru si cer o paine alba.Vanzatoarea imi intinde painea si ma intreaba:”Ati auzit de crimele din noul cartier din oras?”.Eu incerc sa-i ofer un raspuns indifferent:”Da,am auzit,am citit un articol in ziar,dar era cam absurd.”.Vocea imi tremura la fiecare cuvant rostit.Ca sa scap mai repede de aceasta conversatie ii las moneda pe masa si plec.Ma duc din nou in parc.Ma asez pe aceeasi banca si incep sa mananc.In fata mea zboara o multime de peisaje:plaja,luna plina,o femeie cu par negru,cimitirul,vidul,camera mea…Dupa ce termin de mancat scot un creion si o foaie din haina si incerc sa ma eliberez transpunandu-mi toate trairile pe foaie.Scriu o pagina si jumatete.La un moment dat aud o voce langa urechea mea dreapta”Nu este nevoie sa ma cauti iubitule,tot ce trebuie sa faci este sa adormi din nou”.Speriat ma ridic de pe banca si alerg spre casa fara sa ma uit inapoi.Ma pierd pe strazi in speranta de a scapa de sinistrull zilei de azi si de acel vis fantastic.Fara succes,decid sa ma duc inapoi in casa,poate asa ma voi relaxa.In zece minute sunt in camera,imi dau haina jos si ma indrept spre pianul prafuit din coltul camerei.Incerc sa cant dar parca clapele imi fug de sub degete,sunetele in dezacord scoase de pian ma decupleaza complet de starea mea, asa mi-am petrecut toata ziua.Vine seara,eram foarte obosit si decid sa ma culc.Ma pun in pat cu o oarecare sfiala,inchid ochii si ma cufund in vid.

A doua dimineata ma trezesc foarte usor.Ma gandesc cateva secunde ce am facut ieri.Imi amintesc totul,realizez insa ca in noaptea asta nu am mai visat nimic.Ma ridic usurat din pat,ma imbrac si ma indrept spre usa.Deschid usa si spre surprinderea mea vad un colet”Catre Arnold Miller de la Anne,o veche cunostinta”.Coletul este pentru mine,dar cine era aceasta Anne?Deschid imediat coletul si vad o poza cu mine de cand aveam opt ani,pe spatele fotografiei scria”Captata de Anne,prietena ta cea mai buna”.Raman intristat in fata coletului cu fotografia in mana,ce mult m-am schimbat de cand eram copil.Dar totusi,ce s-a intamplat cu mine?De ce nu-mi pot aminti nimic de la acel vis?

Am ochii intredeschisi,ma uit la ceasornic,observand ca bate de ora cinci dupa-amiaza…Ma intreb totusi de ce sunt intins pe podea,cu o fotografie in mana,cred ca am lesinat.Vad razele soarelui intrind incet in casa,prin draperia sifonata si murdara,cat de trist poate sa fie totul…”Arnold!” aud un tipat…Ma ridic brusc de jos,ma uit speriat in toate directile,nu stiu ce sa cred,nu pot sa imi dau seama daca imaginatia mea e de vina,sau se intampla ceva cu mine…Ma uit putin la poza…Incep sa mi-o amintesc pe aceasta “Anne”…era chiar ea,careia ii jurasem iubire,care acum ma bantuie,care acum vrea sa ma omoa-...”ARNOLD!!!” Se mai aude o data brusc,dinspre geam.Decid sa ma apropi incet,asigurandu-ma la fiecare pas.Ajung astfel langa geam si tot ce pot observa este vesnicul parc,dar asta data gol,un vant rece si misterios de toamna si un covor ruginiu…Si totusi,simt ca este ceva mai mult,simt ca ceva ma cheama spre parc,spre ceea ce este ascuns in parc.

Te-ai dus,George Bacovia - Ai cazut intr-un somn ca de plumb,maestre.

Te-ai dus,George Bacovia

Eclipsat de nebunie,sau poate doar de geniu

Murit-ai prea devreme,si prea neinteles…

Ca Poe si Rollinat,apus intr-un final demers

Trait-ai printe critici,trait-ai doar prin vers.

Lasat-ai insa-n urma,doar arta ta completa.

Dar,n-ai ramas,un simplu trecator

Considerat insa nebun,ai fost un salvator

Al umilei noastre arte,printe cei ce mor.

Te-ai dus tu prea devreme,al nostru drag Bacovia…

In umbra-ti de artist,mai bantui un clavir,

Mai mergi sub cer de toamna,noaptea-n cimitir

Si ce amor se regaseste,in al tau vechi nihil…

                                                                “Ce trist amor

                                                                Sa vrai

                                                                Sa stai

                                                                Cu cei ce mor” Nihil(George Bacovia)

Noapte de Nemurire : Ah iubito!Doar o...

Noapte de nemurire

Ai tai ochi iubito,incep sa ii privesc!

Al tau par blond in maini eu il doresc.

Buzele de catifea,as vrea sa le sarut.

Cu tine sa raman,sa fiu vesnic disparut!

Ah iubito!Doar o noapte de nemurire.

Ah iubito!Doar o noapte de iubire!

Te vad goala in salon,ascultand clavirul!

Un mars funebru si m-a cuprins delirul!

Te uiti in spate,eziti!Ma vezi la geam!

Soptesti ceva incet asa incat nu auzeam.

Ah iubito!Doar o noapte de nemurire.

Ah iubito!Doar o noapte de iubire!

Doar o noapte de iubire,cu blonda diafana!

Sau o viata de amor,pe cap sa-i pun coroana.

Sa ne iubim o vesnicie,sa fim doar noi mereu

Sa-mi canti ceva,cand stau trist in antreu!

Ah iubito!Doar o noapte de nemurire.

Ah iubito!Doar o noapte de iubire!

Ceasornicul bate din nou,brusc ma trezesc!

A fost real?Sau poate doar un vis,ceresc.

Aud un fosnet!Vad ceva la geam,doar imaginatia

Sa te uit?NU!Sa te caut?DA!Asta e solutia.

Ah iubito!Doar o noapte de nemurire.

Ah iubito!Doar o noapte de iubire!

La Mal

La Mal

Pe nisipul auriu,doar eu stau si o astept

Sa rasara dintre alge,si din somn sa o destept.

Chiar si parul ei de aur,pe-al meu piept sa se intinda

Tot la auriul mal,pe-al meu piept sa se destinda.

Sa mai stea deasupra apei,ca iesita din oglinda.

Si tinandu-ne de mana,sa ne aruncam in mare

Patrunsi doar de niste valuri,care ne lovesc,amare.

Sa ne innecam iubirea,unu-n altul,si cu timpul

Sa mai coboram in apa,nesimtind nici macar trupul

Sa mai coboram in apa,sa fim una cu nisipul.

Doar parul tau de aur,sa mai iasa la vedere

Daca eu ma duc pe mal,sa-ti soptesc :”La revedere”
Sa-ti dezvalui si legenda,tu sirena minunata

Ce pe mare vesnic,trist ai fost abandonata.

Si la viata in ispita,pentru altii,condamnata.

Creatura mitica?Poate..dar te iubesc,nu neg.
Destinu-ti trist…cat incerc sa-l inteleg!

Piatra vesnic blonda,transformata-n diafana

Cu o soarta amoroasa,si de a purta coroana

Ce fura iubirea altora,si o poarta ca pe dar

Ce fura iubirea altora,lasa-n urma ei amar

Si pare ca asta…este singurul tau har…

Cateva Minute - Viata,dureaza ani intregi,sau cateva minute.

Cateva minute

Si cu paharul de vin aproape

Stau la lumina unei lumanari

aproape de a se stinge

pe al meu suflet

pustiu.

Ma intreb,oare cat mai e

pana voi pleca

din trup,

cu suflet sa zbor

pe alte meleaguri.

Nu cred ca mai e mult,

caci ma uit la ceasornic si vad

10 minute pana la ora;

Ora-miezul noptii.

Si lumanarea se stinge acum,

Si vinul se termina,

Si mor incet,

Incet dar sigur

In ast’ cateva minute eu mor.

Doar o Despartire - Viata este o clepsidra,de ce nu ar putea fi si dragostea?

 Doar o Despartire

Si ultima privire cade pe-un alt ceasornic                                           

Apoi cad brusc intr-un somn,aproape vesnic.

Si incep sa visez,dar ce stare de reverie,

Cand te vad iubito,in salon…ce veselie

Ma cuprinde cand te-aud cantand din nou,

Caci tu faci vioara sa sune ca pianul in ecou.

Al tau par blond,pe-al vioarei corp se-ntinde.

O privire de-ochi verzi,incet mintea imi inchide.

Lasi vioara la o parte,si te-ndrepti catre clavir.

Si incepi sa canti din nou,si ma chemi dar in delir,

Eu raman tot asezat ,privindu-ti alba piele

Ce,sub razele nocturne,straluceste,ca de perle.

Te ridici de la clavir,dar vad o fata prea perfida! 

Ce se reflecta asta seara,in a salonului oglinda.

Si cu mersul gratios,spre mine te indrepti

Parca sa te invit la vals,in sinea ta,tacuta-astepti.

Dar n-o fac,nu iubito,caci ma ridic si te sarut!

S-apoi valsam.S -alte muze pe loc au aparut,

La vioara si clavir,cantand ceva mai romantic,

Cat timp eu ma-mbat cu al tau parfum mirific.

Ah,blonda mea iubita,cat de mult te-am asteptat,

Si-n fiecare vis,trist,vesel cat de mult te-am cautat.

Pentru un sfarsit absurd,doar o alta despartire,

Care doare,la fel de mult precum orice alta iubire.

Doar o Fereastra - Simtim uneori nevoia de a atribuii niste calitati umane lucrurilor fara viata,ce are daca acest geam mistic ar pastra in el,odata cu culorile,si viata?

Doar o fereastra

Lasa-ma sa adorm langa tine,iubita mea.

Si gandeste-te din nou,cand seara venea

Eu te strangeam in brate,si trist te sarutam

Cand deliram in violet,eu nu te mai vedeam.

Dar ma trezeam,absent de mine uneori

Si te vedeam,intinsa,tipand intr-una”Mori!”
Si te uitai la geamul galben,ce isi schimba culoarea

Si se facea mai violet,mai alb;isi arata splendoarea

Chiar si-acum,cand te rog,sa dorm sa-mi mai permiti

Stai pe covor intinsa,te uiti la geam,si-ncet tu te iriti

Dar nu-mi raspunzi,te uiti la geamul verde

Ce incet-incet dar sigur,pe tine el te pierde.

Si stau si ma gandesc,cu ce el te-a vrajit

Un geam,pustiu si simplu,ce spui ca a gresit.

Negru,alb,gri,albastre,verzi,galbene cu puncte violete

Acest geam sinistru,incet se schimba-n toate.

Dar,deodata te intorci,si vi grabita-n pat.

Facandu-se liniste…Se-aude doar din sat

Cate o voce in ecou,cateva clape apasate

Putine sunete acum,dar si ele colorate.

Spre fereastra mai ciudata,acum arunc o privire

E transparenta.Brusc ma cuprinde-o fericire

Sa stiu ca acele culori sinistre,acum au murit.

Ma intorc spre tine iubito,si te sarut uimit.

Dar nu mai schitezi nici un gest,parca moarta ai fi

Caci brusc te schimbi si tu ca vechile culori vi.

Dar imi dau seama,socat.Geamul transparent

Tie iti aducea moarte,in cele din urma…ce latent.