duminică, 13 noiembrie 2011

Am zis bine,o doamna straina...


O rima printr-un vers.

 I

Am stat dupa cele 5 minute,
care par o infinitate din prisma ta...
Te-am asteptat in parcul dezolant
pustiu,rece si bantuit
de dragostea ce ti-o purtam mai devreme,
acum 5 minute....Si 5 minute s-au facut...
N-ai mai venit,m-ai lasat de izbeliste
sa ma contopesc cu singuratatea
sa devin o stafie a societatii contemporane
fara suflet,fara sentimente,fara nimic altceva
decat o foaie,un creion...si un vis de scris.
M-ai lasat sa fiu o rima,printr-un vers.

 II

Am revenit in odaia mea,pustie si nestiuta,
si m-am uitat la corpul inert de pe covor...
...o doamna straina si ciudata...
Pe pardesiul ei prafuit dar parca nou,
scria minuscul,ferit de ochii lumii "dragoste"...
Am zis bine,o doamna straina...
M-ai lasat sa fiu o rima,printr-un vers.

 III

Ma pun in pat,ca sa uit,ma deconectez,
uit de canoanele lui Cronos,intru in lumea viselor...
Acolo te aud cum imi soptesti:
"Trec zile si nopti,
Cu gandul la tine...
Trec lacrimi purtate
Pe chipuri straine.
Traiesc in teroare
Pierduta-n uitare,
Purtata de vant...
Dar tot...asteptand"
Pana si in vis,aceeasi doamna,zace...
pe un covor de catifea,si imi aminteste
ceea ce sunt,o rima printr-un vers...

 IV

5 minute,atat am dormit...parca un blestem...
Cu care ma amagesti din ce in ce mai mult,
si ma faci sa ma intreb daca traiesc
sau visez in momentele astea...
Si imi dau seama,ma resemnez...
Doamna zacanda de pe podea,esti tu iubito,
intinsa pe harpa cea muta,pe care ai cazut
in transa,in nimic,in vid
si m-ai lasat
o rima printr-un vers.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu