Versuri,versuri,versuri...Si niste versuri albe,colorate sau nu.

Cromatica.

Tu incercai sa-mi descrii cromatica din jur,
dar nu te vedeai pe tine...
Cat de incolora,cat de pala esti acum-
ma priveai ca pe un amalgam de nuante
uneori terne,alteori pastelate...
depindeam de starea de spirit
a unui pictor plictisit,ce incearca sa iasa
din banalul si monotonul unei zile de toamna
cand totul se regaseste intr-o paleta de culori
calda...si atat!
Tu,incercai sa-mi descrii cromatica din jur,
dar nu te vedeai pe tine...
tu,erai cum vroiai tu,tu erai propriul tau pictor
eu?ma uitam cum te schimbai,ascultam soaptele
gri ale vantului...
priveam albastrul unui cer senin,sorbeam din priviri
un rosu aprins,ce curgea din "corpul fara suflet"
al unei acuarele terminate,priveam in
culori,si tot in culori gandeam...In fiecare
lucru,gaseam o nuanta,imi amintea de tine,pe vremuri
cand straluceai a viu ca un tablou
de primavara,dar acum?...
Acum te-ai innecat in niste false culori, MONOCROM